Cateva consideratii asupra relatiei cu suferinta sufleteasca

Unii dintre noi numim nebuni pe cei care se intalnesc cu un psiholog. Credem ca sunt nebuni cei care au “probleme mari” sau cei care recunosc ca au unele probleme psihice sau pur si simplu cei care sunt foarte diferiti de noi in gandire si mai ales in comportament.
In viziunea specialistilor citati in acest articol, “tulburarile” sau “afectiunile” ne pot ameninta pe fiecare dintre noi fiind ceva comun. Asta nu inseamna ca suntem “nebuni”, acesta fiind un termen popular, insa observam ca specialistii numesc afectiuni multe probleme comune in societatea noastra si cu totii am experimentat astfel de probleme. Conditiile pentru dezvoltarea acestor afectiuni se gasesc din plin in societatea zilelor noastre.
Ce e de facut? Sa dam fuga la farmacie? Acesta e cel mai usor lucru. Autorul articolului arata ca se doreste sa fim dependenti de medicamente pt. ca cineva are astfel un profit. Totusi nu sunt impotriva medicamentelor intrucat tulburarile psihologice au ca si cauze, printre factorii psihologici si anumite “dezechilibre chimice” cat si predispozitii genetice. Insa problematica afectiunilor psihologice are legatura cu conditiile sociale, economice, famiale si personale. Ca sa le tratam, e nevoie sa actionam asupra problemelor care le-au declansat. Si intrucat “afectiunile” au o dubla cauzalitate: chimica si psihologica sau poate sociala, de aceea rezolvarea ar trebui sa aiba de asemeni aceasta dubla natura. As spune ca uneori poti rezolva aceste probleme doar pe cale psihologica analizandu-te singur sau cerand ajutorul unui specialist sau pur si simplu discutand cu cineva de incredere.
Si acum va invit sa dezbatem. Specialistii exagereaza cu aceste etichetari? Pot fi incadrate asa multe comportamente ale noastre la categoria tulburari? Ce aveti de spus in privinta rolului societatii si al politicienilor in provocarea lor? Sa ascultam sfatul farmacistilor de a trata orice afectiune de fiecare data cu medicamente? Ce tratamente sa folosim? Care credeti ca e viitorul acestor afectiuni? Intrebarile pot fi multiple, lista ramane deschisa…

Nebunia – o amenintare comuna – solutii

Serviciile de sanatate mintala din toata lumea se bazeaza in mod comun pe asumptia ca a fi suparat sau dezorientat este o stare asemanatoare unei boli, noteaza psihologul John Read de la Universitatea Auckland din Noua Zeelanda, in editia din 22 septembrie a grupului editorial Project Syndicate. In ziua de azi, din ce in mai multe probleme sunt considerate “tulburari” sau “afectiuni”, cauzate, se presupune, de predispozitii genetice sau dezechilibre chimice. In acest context, tristetea devine “tulburare depresiva”, grijile, “tulburare anxioasa”, iar timiditatea excesiva “tulburare a unei personalitati eschivante”. De asemenea, daca recurgi la bataie, suferi de o “tulburare exploziva intermitenta”, iar apelul in exces la bautura, medicamente, jocuri de noroc si mancare sunt considerate afectiuni mintale. Etichete asemanatoare se aplica persoanelor care recurg la prea putina mancare, somn, sau sex. Nici copiii nu scapa de aceste etichete. Daca esti slab la matematica suferi de ceea ce se poate numi “tulburari legate de matematica”, iar daca ignori sentimentele celorlalti ai pur si simplu o “tulburare de comportament”. Daca la aceste manifestari se mai adauga si furia, respectiva afectiune primeste numele de “sfidare ostila”. Unul din “diagnosticele” care apar des este tulburarea care presupune “deficitul de atentie/ hiperactivitate “. “Simptomele” acesteia includ neastamparul, pierderea diverselor lucruri, vorbitul excesiv, dificultatea de a se juca in liniste sau de a raspunde la mutari. In mod evident, se intampla ca unii copii sa aiba aceste probleme. Potrivit lui John Read, a face liste de comportamente, a da etichete cu rezonanta medicala oamenilor care manifesta astfel de comportament si a folosi ulterior prezenta acestor simptome pentru a dovedi ca o persoana sufera de anumite afectiuni mintale este o intreprindere nula din punct de vedere stiintific, deoarece nu ne spune nimic despre cauzele acestor tulburari si despre solutiile pe care le-am putea gasi. Care sunt motivele deci pentru care aceasta abordare simplista, in mod clar nestiintifica si deseori daunatoare a castigat o asemenea influenta? Un prim motiv ar fi ca pare tentant sa evitam sa ne confruntam cu evenimentele dureroase din viata noastra care ar putea fi cauza dificultatilor noastre. In plus, daca doar acceptam dignosticele la indemana, nimeni nu poate fi blamat. Nimeni nu trebuie sa recurga la vreo solutie diferita, in afara de cea care presupune luarea de pastile. Am fost doar suficienti de nenorocosi pentru a ni se intampla sa suferim de aceasta “afectiune”. In al doilea rand, un model de patologie individuala este de nepretuit pentru politicieni, in conditiile in care acestia nu mai sunt nevoiti sa cheltuiasca bani pentru programele de prevenire ale problemelor sociale cum ar fi stressul predominant, saracia, discriminarea, neglijarea copiilor, abuzurile, singuratatea, probleme despre care cercetarile au demonstrat in mod repetat ca joaca un rol important in afectarea sanatatii mintale. In al treilea rand, progresele incitante facute in domeniul tehnologiilor pentru studierea creierelor si genelor noastre ne-au insuflat speranta ca suntem pe cale de a descoperi cauzele biologice, sau solutiile, pentru a pune capat suferintei si confuziei umane. In al patrulea rand, nu trebuie uitat faptul ca industria farmaceutica, alimentata de dorinta noastra de a gasi rezolvari rapide, a depus un considerabil efort pentru a promulga notiunile de “tulburare” sau de “afectiune” in toate aspectele vietii noastre zilnice. Avand in vedere ca scopul fundamental al companiilor farmaceutice este producerea de profit pentru proprietarii acestora, pare extrem de firesc ca respectivele companii farmaceutice sa ne incurajeze sa consideram mancatul, dormitul sau sentimentele in exces (sau in deficit) drept afectiuni care necesita o cura cu medicamente. Pe de alta parte, sondajele de opinie din toata lumea indica ca majoritatea oamenilor sunt de parere ca problemele emotionale, incluzand chiar si pe cele considerate severe cum ar fi auzitul vocilor, sunt in primul rand cauzate de problemele pe care le avem, mai degraba, decât de afectiuni ale creierului sau de gene. De asemenea, publicul se declara de partea abordarilor psiho-sociale, cum ar fi discutiile cu alte persoane, acceptarea de sfaturi, sau ajutarea prietenilor pentru a face rost de o slujba, mai degraba decat medicamentele, electro-socurile sau admiterea intr-un spital psihiatric. Unii experti insista asupra faptului ca bolile mintale sunt boli ca toate celelalte, in pofida numeroaselor studii care arata ca, daca adoptam abordarea medicala, dobandim mai multe prejudecati si devenim mai speriati. Potrivit semnatarului articolului, serviciile pentru sanatate mintala ar trebui sa faca mai mult decat sa ne trateze sentimentele pe cale chimica sau sa controleze dificultatile copiilor nostri prin amfetamine. Exista un spectru variat de tratamente eficiente care nu presupun cresteri in greutate, disfunctii sexuale, pierderi de memorie sau dependenta. Sponsorii si decidentii politici care ne tin la curent cu ultimele cercetari au inceput sa introduca mai multe terapii care presupun discutii, mai multe alternative la spitalizare, mai multe servicii adaptate cultural, mai multe terapii adresate familiei si, cel mai important, o consultare mai autentica a celor care au nevoie de astfel de tratamente in privinta mijloacelor efective de tratament. Faptul ca aceste tratamente nu sunt folosite mai frecvent, nu inseamna ca ele nu sunt eficiente, ci ca ele nu aduc profituri companiilor de medicamente, conchide John Read. Sursa: sfaturimedicale.ro