Convorbire între un Consilier creştin şi un cuplu
Voi prezenta sub formă de dialog convorbirea înregistrată în cadrul unei consilieri de tip creştin, realizată între un cuplu aflat la vârsta a doua reclamând impasul căsniciei lor odată cu epuizarea dragostei dintre ei, şi Consilierul ce le oferă îndrumarea necesară. Specific că acest articol se doreşte a aduce lămuriri celui precedent, O nouă definitie a …dragostei în care dragostea este definită drept o alegere şi apoi un sentiment.
- Noi credem că n-a mai rămas nimic în căsnicia noastră. Nu mai este dragoste, nu mai sunt sentimente, nu mai e nimic.
- Îmi pare rău pentru asta. Cred că va trebui să vedeţi care este problema între voi. Să vă mărturisiţi păcatele Lui Dumnezeu şi să învăţaţi să vă iubiţi unul pe altul.
- Dar v-am spus că nu mai simţim nimic unul pentru altul.
- Înţeleg, dar acest lucru este irelevant. Dumnezeu spune că trebuie să vă iubiţi unul pe altul. Dacă învăţaţi să acceptaţi acest lucru, simţirile de dragoste vor veni. Dragostea nu înseamnă să simţi ceva mai întâi. Ea începe cu trăirea în ascultare. Dragostea nu începe prin simţăminte ci ea începe prin ascultare.
- Ce, vreţi să spuneţi că noi trebuie să ne iubim unul pe altul în ciuda simţămintelor noastre?
- Da. Exact!
- Dar n-ar fi asta ipocrizie?
- Nu, aceasta ar fi ascultare de Dumnezeu care a poruncit: Bărbaţilor iubiţi-vă nevestele aşa cum a iubit şi Hristos Biserica şi s-a dat pe Sine pentru ea. Dragul meu (către soţ), Dumnezeu spune că tu ai responsabilitatea de a iubi pe soţia ta. Dragostea începe cu soţul a cărui dragoste trebuie să reflecte dragostea Lui Hristos.
- Ooo, eu n-aş putea s-o iubesc în felul ăsta!
- Atunci începe la un nivel mai jos decât acesta. Hristos a poruncit să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. După cum spune apostolul Pavel, ea, soţia, este semenul tău cel mai apropiat. Deci trebuie să-l iubeşti.
- Nu cred c-aş putea să fac nici acest lucru.
- În acest caz, vom începe la un nivel şi mai de jos: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri. Vezi, nu ai scăpare. Dumnezeu porunceşte să vă iubiţi în orice circumstanţe chiar dacă asta presupune să vă iubiţi întâi la nivelul de duşmani.
- Dar cum pot eu să iubesc un duşman?
- Aşa cum am spus, dragostea nu înseamnă să simţi ceva mai întâi. Hollywood-ul şi televizorul ne-au învăţat această falsă doctrină. Dragostea nu înseamnă că trebuie să simţi ceva mai întâi. Creştinul trebuie să respingă acest fel de iubire. Dragostea nu înseamnă a primi, ci a da. (Trebuie să dai întâi celuilalt, să-i împlineşti nevoile, înainte de a simţi ceva). “Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe Fiul Său pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică”. Nu uita toate declaraţiile de dragoste ale Lui din Scriptură. (Poate că nu simţim nimic când le citim, dar, atunci când dăm din timpul nostru, din banii noştri etc., începem să simţim ceva ce n-am mai simţit înainte). Dar pentru ca această simţire să fie durabilă, ea trebuie să fie fructul şi nu rădăcina dragostei. Când ajungi să investeşti suficient de mult din tine în altcineva, vei ajunge să simţi tot ce vrei pentru acea persoană. Scriptura spune:”acolo unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră”.
- Poate, dar mie tot mi se pare că ar fi un act ipocrit.
- Nu. Niciodată nu eşti ipocrit când asculţi de Dumnezeu. Dacă crezi că eşti ipocrit înseamnă că ai căzut în capcana diavolului. În fiecare dimineaţă, în ciuda simţurilor mele îmi trag plapuma de pe mine şi mă scol. Mă face aceasta un ipocrit?
- Cred că nu.
- Atunci ce mă poate face ipocrit?
- Presupun că aţi fi ipocrit dacă v-aţi lăuda căt de mult vă place să vă sculaţi dimineaţa.
- Dacă spun mi-e greu să iubesc, dar o fac pentru că trebuie, nu sunt ipocrit. Însă dacă spun mi-e uşor să iubesc în timp ce mi-e greu, atunci aş fi ipocrit. Dacă faci ce spune Scriptura şi dai un pahar cu apă duşmanului tău deşi simţi că nu vrei s-o faci, te face asta ipocrit? Atunci ce te face ipocrit? Dacă aş spune că am simţit că vreau s-o fac. Ascultarea poate rezolva problemele noastre emoţionale, emoţii ce au fost pervertite. Ascultarea e drumul către normalitate.
Vezi că nu e deloc ipocrizie să te străduieşti să iubeşti. Această idee este minciuna lui Satana care-ţi cere să justifici a nu da ceva aproapelui tău, folosind ca scuză că ascultarea de Dumnezeu neînsoţită de simţire este ipocrizie.
este superba argiumentatia ,, de ar gandi toti la fel….:)
Fie ca credinta ta de-a lungul vietii sa-ti fie la fel de reala si folositoare ca si ascultarea. Ascultarea de Dumnezeu, in ciuda simtamintelor, va face din dragoste acel principiu dupa care tanjim cu toti.
Vorba mare a spus anamaria cand a afirmat: “de ar gandi toti la fel” …As adauga eu: de ar gandi toti la fel, macar in acest unic punct: dragostea. Restul nu va mai fi.
Va multumesc pt. aprecieri si urari. In privinta dorintei voastre de a gandi toti in aceasta directie cu privire la dragoste, intrucat stim ca acest lucru nu se poate intampla, apreciez ca valoroasa ideea in sine, de a fi toti condusi de aceasta extraordinara dragoste in gand si in simtire. Cineva imi spunea cu dezamagire ca inca nu a vazut acest fel de iubire la oameni. Intr-adevar sunt atat de putini oameni ce o au. Mie personal imi e de ajuns sa o vad intr-o Singura Persoana fiind pe deplin incredintat ca voi vedea o lume noua condusa pe deplin de acest principiu al celei mai inalte iubiri. Legat de acest lucru as vrea sa va cer sa va afirmati pozitia: voi sunteti sau nu dezamagiti in cautarile voastre dupa dragoste?
Si subscriu gandului reflectat de Elena cat si de apostolul Pavel ca atunci cand va fi aceasta dragoste nimic nu va mai conta si ea va exista chiar daca toate se vor sfarsi!
Eu cred ca trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea iubire in inimile noastre. Sa ne schimbe inima. Pt ca nu cred ca ascultand,asa din obligatie, la un moment dat ajungem sa iubim. Ca sa asculti ce zice cineva tb sa iubesti acea persoana si sa o respecti. Altfel poti sa o asculti doar din frica si asta nu mai este iubire. Degeaba iti dai trupul sa iti fie ars si averea ta saracilor, daca nu ai iubire nu esti nimic.
Îi mulţumesc Feliciei că a mai subliniat un aspect important în “funcţionarea” iubirii. Într-adevăr dacă nu pune Dumnezeu dragoste în inimile oamenilor, ei nu pot face nimic pt. a avea această dragoste. Nu poţi iubi cu niciun chip pe duşmani dacă Dumnezeu nu te face în stare să-i iubeşti şi nu-ţi poţi iubi nici partenerul din acelaşi considerent. Însă această iubire nu-ţi este dată fără ca tu să faci niciun efort. Odată ce o primeşti ea se dezvoltă încet, încet, sau se învaţă. Nu-i poţi iubi pe vrăjmaşi dintr-o dată, ci iubirea pentru ei se dezvoltă sau se învaţă făcând pt. ei ce ţi-a spus Dumnezeu să faci pt. ei. Ideea era că făcând bine semenilor tăi, simţămintele de afecţiune pt. ei se dezvoltă. N-aţi observat acest lucru? Că atunci când faci un bine cuiva începi să-l vezi cu alţi ochi, să te simţi mai apropiat de el? Deci am putea spune că dezvoltarea dragostei pp. o anumită dinamică, interacţiune cu nevoile semenilor tăi. Mă înţelegi? Dacă nu eşti de acord fă-ţi cunoscută în continuare opinia.
Cu sinceritate voi spune ca prima data cand am auzit ideea acesta expusa in maniera prezentata mai sus, am fost rezervata cu privire la aplicabilitatea ei…: “a iubi inseamna implicare- fa ceva si vei incepe sa simti…!” Intr-adevar, principiul Iubirii Supreme este slujirea, dar nu a ta, ci in primul rand a celuilalt… Si spui ca nu mai poti lupta, ca n-ai motive? Uita-te la Cel ce a luptat pentru tine, pana la capat si hai sa rescriem o… noua poveste de dragoste!